Orice act sau fapt juridic este licit până la dovada contrară, impunând, în ce priveşte averea unei persoane, ca dobândirea ilicită a acesteia să fie dovedită. Securitatea juridică a dreptului de proprietate asupra bunurilor ce alcătuiesc averea unei persoane este indisolubil legată de prezumţia dobândirii licite a averii. Aceasta constituie una dintre garanţiile constituţionale ale dreptului de proprietate, în concordanţă cu prevederile alin. (1) al art. 41 din Constituţie, conform cărora dreptul de proprietate este garantat. Normele europene au impus statelor membre să permită confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor „ca urmare a pronunțării unei condamnări definitive”. Confiscarea poate opera doar în cadrul unei proceduri penale, în fața oricărei instanțe penale competente, față de o persoană condamnată – sub orice formă de participare. În absenţa unei astfel de prezumţii, deţinătorul unui bun ar fi supus unei insecurităţi continue.
Tag: CONFISCARE
AVEREA DOBÂNDITĂ LICIT NU POATE FI CONFISCATĂ “Următorul articol este cel care a creat foarte multe controverse și sunt convins că aceste controverse nu s-au încheiat. Mă refer la articolul 44 din Constituția României, care vizează averile dobândite licit. Textul actualei Constituții spune că averea dobândită licit nu poate fi confiscată. E un lucru extrem […]
“Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil (…) de către o instanţă (…), care va hotărî (…) asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil (…).”
VÂNZAREA DE CĂTRE STAT A BUNULUI ALTCUIVA CĂTRE TERŢI, CHIAR DACĂ ESTE ANTERIOARĂ CONFIRMĂRII DEFINITIVE ÎN JUSTIŢIE A DREPTULUI DE PROPRIETATE AL ALTCUIVA ŞI CHIAR DACĂ TERŢII ERAU DE BUNĂ-CREDINŢĂ, REPREZINTĂ O PRIVARE DE BUNURI. DECRETUL NR. 223/1974