Curtea reiterează că posibilitatea părintelui şi a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar măsurile naţionale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerinţă în dreptul protejat de art. 8 [a se vedea, printre alte precedente, Tiemann (decizie) şi Bronda, p. 1.489, § 51, ].
[…]