Curtea nu a exclus niciodată faptul că interesele unei bune administrări a justiţiei ar putea justifica impunerea unei restricţii financiare la accesul unei persoane la o instanţă,dacă se urmăreşte un scop legitim şi dacă există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit. Statul nu a păstrat un echilibru just între interesul său de a percepe cheltuieli de judecată, pe de o parte, şi interesul reclamanţilor de a-şi expune pretenţiile în faţa unei instanţe, pe de altă parte. […]
|
||||||
|
Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne.Cu toate acestea, prevederile art. 35 alin. 1 din Convenţie nu impun decât epuizarea recursurilor referitoare la pretinsele încălcări şi care sunt, în acelaşi timp, disponibile şi adecvate. Acestea trebuie să prezinte un grad de certitudine suficient nu numai în teorie, ci şi în practică, fără de care eficienţa şi efectivitatea nu sunt respectate; statul pârât este cel care trebuie să demonstreze că aceste exigenţe sunt reunite.Dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul unei părţi […] |
||||||
|
Copyright © 2024 Dorin CIUNCAN - All Rights Reserved Powered by WordPress & Atahualpa |
||||||