Dorin CIUNCAN

Până în anul 1969, infracţiunile fiscale erau prevăzute în Codul penal din 1936, în art. 26835 şi 26836. Neplata în termenele legale a impozitelor sau taxelor ori a primelor de asigurare obligatorie, de către cei care au posibilitatea de plată şi care au mai fost supuşi executării silite pe cale civilă cel puţin o dată în cursul aceluiaşi an sau al anului precedent, se pedepseşte: a) pentru prima dată cu amendă pînă la suma datorată; b) în celelalte cazuri, cu închisoare corecţională de la 1 lună la 1 an (Art. 26835 ). Sustragerea de la impozite sau taxe prin ascunderea obiectului sau sursei impozabile ori taxabile, în întregime sau în parte, sau distrugerea ori dosirea evidenţelor obligatorii stabilite prin legile fiscale sau prin instrucţiunile de aplicare a acestora, se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 1 lună la 1 an sau amendă de la 100 la 1.000 lei (Art. 26836). Acţiunea penală, în cauzele prevăzute în art. 26835 şi 26836, se punea în mişcare numai la plîngerea prealabilă a organelor Ministerului Finanţelor (Art. 26837.Textul a fost abrogat în anul 1953 , prin decretul nr. 511, publicat în B. Of. nr. 53 din 14 decembrie 1953, urmărirea penală efectuându-se din acel moment, întotdeauna din oficiu). Codul penal din 18 martie 1936, a fost republicat la data de 27.02.1948, cu modificările legislative intervenite până la data de 20 mai 1955 şi se află în Ediţia oficială a Ministerului Justiţiei din 20 mai 1955. El a fost abrogat prin Legea de punere în aplicare a codului penal publicat în “Buletinul Oficial” nr. 79 – 79 bis din 21 iunie 1968. Se remarcă asprimea pedepselor. Infracţiunea de evaziune fiscală se săvârşea numai cu intenţie, din partea celor care aveau “posibilitatea de plată” şi numai după ce erau “supuşi executării silite pe cale civilă cel puţin o dată în cursul aceluiaşi an sau al anului precedent”. Abia atunci interveneau organelle penale. […]