INFRACŢIUNI ASIMILATE INFRACŢIUNILOR DE CORUPŢIE ÎN LEGEA NR. 78/2000

Aflarea intenţiei de cumpărare, a volumului şi preţului titlului în discuţie, şi chiar a identităţii contrapărţii cu ocazia negocierii şi încheierii tranzacţiei nu poate constitui utilizare de informaţii privilegiate, aspecte ce rezultă şi din preambulul Directivei nr. 2003/6/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, privind utilizările abuzive ale informaţiilor confidenţiale şi manipulările pieţei (abuzul de piaţă) conform cu care deoarece dobândirea sau cedarea de instrumente financiare presupune în mod necesar decizia prealabilă de a dobândi sau de a ceda din partea persoanei care întreprinde una din aceste operaţiuni, faptul de a dobândi sau a ceda nu ar trebui să constituie în sine uz de informaţie confidenţială. […]

ABUZ ÎN SERVICIU. PERSOANA JURIDICĂ. PARTICIPAȚIE

Evoluția oscilantă a jurisprudenței nu se datorează (fluctuației sau insuficiențelor) legislației. Trăsăturile generale , elementele constitutive ale infracțiunilor trebuie probate în mod punctual de către organele de urmărire penală. Putem observa că sursa prejudicierii unor importante patrimonii corporatiste provine din lipsa auditului, a insuficienței controlului superior, cu rol preventiv, efectuat la timp și cu strictețe; nu e de vină, mai întâi, cel care fraudează, ci acela care tolerează încălcarea iresponsabilă a legii, de la orice nivel. […]

EFECTUAREA DE OPERAŢIUNI FINANCIARE, CA ACTE DE COMERŢ

Acţiunea în răspundere împotriva administratorilor, cenzorilor, directorilor şi a altor persoane care au acţionat în calitate de membri ai organelor persoanei juridice, pentru prejudiciile cauzate persoanei juridice de către aceştia prin încălcarea îndatoririlor stabilite în sarcina lor, aparţine, în numele persoanei juridice, organului de conducere competent, care va decide cu majoritatea cerută de lege, iar în lipsă, cu majoritatea cerută de prevederile statutare. […]

ŞANTAJUL

Prin incriminarea şantajului în titlul II “infracţiuni contra persoanei” Capitolul II ” infracţiuni contra libertăţii persoanei”, legiuitorul a urmărit să ocrotească în principal relaţiile sociale care privesc libertatea psihică a persoanei, ca drept personal de a impune altora obligaţia de a o respecta, iar în secundar sau adiacent relaţiile sociale cu caracter patrimonial sau nepatrimonial care sunt periclitate sau bazate prin scopul ilicit urmărit de făptuitor de a obţine un folos injust. […]