EVOLUȚIA  CODULUI  PENAL .  CEDO  –   Î. C. C. J.

Î.C.C.J. nu este abilitată ca în procedura prevăzută de art. 475 C. pr. pen. să se pronunţe cu privire la aplicarea dreptului Uniunii Europene la o speţă determinată, cu privire la efectele deciziilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sau conformitatea efectelor aplicării dreptului unional cu dispoziţiile CEDH , incidente în cazul concret.

  Parchetul de […]

GENOCIDUL. IMPRESCRIPTIBILITATE. LEGEA MAI FAVORABILĂ

Convenția N.U. asupra imprescriptibilității crimelor de război și a crimelor contra umanității, ratificată prin Decretul nr. 547/1969 impune statelor să asigure imprescriptibilitatea crimelor menționate, iar, acolo unde în acest domeniu ar exista o prescripție, în virtutea legii sau altfel, ea va fi abolită (shall be abolished – art. IV ). În dreptul intern (art. 153 alin. 2 lit. a C. pen. ), prescripția nu înlătură răspunderea penală în cazul infracțiunilor de genocid, contra umanității și de război, indiferent de data la care au fost comise. Textul este în vigoare de la data noului cod ( Legea nr. 286/2009). Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile (art. 15 alin. 2 din Constituție). […]

PRESCRIPŢIA RĂSPUNDERII PENALE

Prescripţia răspunderii penale este o cauză de înlăturare a răspunderii penale, ca urmare a neexercitării în timp util de către stat, prin organele judiciare, a dreptului de a aplica infractorului o pedeapsă, având ca obiect stingerea acestui drept şi a obligaţiei corelative a infractorului de a suporta aplicarea unei sancţiuni penale; împlinirea termenului de prescripţie trebuie verificată de organul judiciar înaintea oricărei probleme, privind fondul cauzei, excepţia prescripţiei răspunderii penale putând fi invocată din oficiu sau de partea interesată, fiind excepţie dirimantă; pentru a produce efectele, anterior arătate, împlinirea termenului de prescripţie, trebuie să fi avut loc înainte de împlinirea oricărui act care trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului. Instituirea prescripţiei ca una dintre cauzele de înlăturare a răspunderii penale constituie o consecinţă firească a înţelegerii infracţiunii ca o faptă antisocială şi a răspunderii penale ca o ripostă publică la infracţiune. Tragerea la răspundere penală pentru comiterea unei fapte periculoase pentru societate este utilă şi necesară numai dacă se produce într-un interval de timp în care pedeapsa aplicată infractorului îşi poate îndeplini funcţiile preventive şi educative pentru care a fost instituită. În afară de infracţiunile împotriva păcii şi omenirii, exceptate de la prescripţie conform art. 121 alin. (2) din Codul penal, în cazul tuturor celorlalte infracţiuni trecerea unui anumit interval de timp determină ca răspunderea penală să nu mai prezinte nici o utilitate, fapta ca atare şi răul social produs de aceasta fiind şterse din conştiinţa publică pe cale naturală, prin uitare. […]

Săvârşirea infracţiunii

Executarea activității infracționale se caracterizează prin săvârșirea de acte de natură să realizeze însăși acțiunea care constituie elementul material al infracțiunii.

Ulterior, realizarea rezultatului reprezintă realizarea laturii obiective a infracțiunii, cu producerea efectivă a urmării imediate (rezultat ilicit), ca fapt consumat. La infracțiunile continue, prelungirea în timp a acțiunii, după producerea rezultatului caracterizează epuizarea. La […]

Prescripţia răspunderii penale

Instituirea prescripţiei ca una dintre cauzele de înlăturare a răspunderii penale constituie o consecinţă firească a înţelegerii infracţiunii ca o faptă antisocială şi a răspunderii penale ca o ripostă publică la infracţiune. Tragerea la răspundere penală pentru comiterea unei fapte periculoase pentru societate este utilă şi necesară numai dacă se produce într-un interval de timp […]