MĂSURI DE SIGURANŢĂ, EXPULZAREA , PRINCIPIUL PROPORŢIONALITĂŢII

În conformitate cu dispoziţiile articolului 27 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, măsurile de restrângere a libertăţii de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii luate din motive de ordine publică sau siguranţă publică respectă principiul proporţionalităţii şi se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză; condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri, iar conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o ameninţare reală, prezentă şi suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societăţii, neputând fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de consideraţii de prevenţie generală. Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, reflectată, în special, în cauza C-348/96 Calfa, măsura expulzării poate fi luată împotriva unui resortisant comunitar numai în cazul în care, în afara faptului că a comis o infracţiune, comportamentul său personal a creat o ameninţare reală şi suficient de gravă care afectează unul dintre interesele fundamentale ale societăţii. În raport cu dispoziţiile Directivei 2004/38/CE şi cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, măsura de siguranţă a expulzării prevăzută în art. 117 C. pen. împotriva unui resortisant comunitar este luată în mod nelegal, dacă decurge exclusiv din condamnarea sa, la o pedeapsă de doi ani închisoare, fără a fi luat în considerare comportamentul personal al acestuia – infractor primar care anterior avea un loc de muncă – sau pericolul pe care îl reprezintă pentru cerinţele de ordine publică. […]