INFRACȚIUNILE CONTRA UMANITĂȚII privesc fapte ce sunt săvârșite (1) cu intenție (chiar eventuală) şi (2) în cunoștință de cauză[24], (3) în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, (4) lansat împotriva unei populații civile, adică necombatante. Crimele ce țin de competenta Curții nu se prescriu (conform art. 29), dar nimeni nu răspunde penal, în baza Statutului CPI, pentru un comportament anterior intrării în vigoare a acestuia. Dacă dreptul aplicabil unei cauze este modificat înainte de judecarea definitivă, se aplica dreptul cel mai favorabil persoanei care face obiectul unei anchete, urmăriri sau al unei condamnări ( art. 24 din Statut). Credem că această regulă se aplică națiunilor civilizate, oricât de (cel puțin) imorale sau criminale sunt acțiunile desfășurate și măsurile dispuse de noua conducere politică și militară instaurată după data de 22 decembrie 1989. […]
|
||||||
|
Autorul acestei infracțiuni este calificat în toate variantele de incriminare. Astfel, potrivit variantei tip, subiect activ este un magistrat sau un alt funcționar public care a luat cunoștință de informațiile confidențiale în virtutea funcției, având atribuții în legătură cu soluționarea unei cauze penale și care dobândește informațiile în virtutea funcției desfășurate (judecător, procuror, organ de cercetare al poliției judiciare, organ de cercetare penală special etc.). […] Magistrații răspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii (nr.303/20004).Chiar dacă reglementarea poate fi înbunătățită, considerăm că ea este suficient de clară, întreagă și lămuritoare. Așa, de exemplu, exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă poate fi uneori abatere disciplinară , dar acest fapt nu împiedică antrenarea răspunderii. există rea-credinţă atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane. Există gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual. Orice fel de presiune asupra legiuitorului excede cadrul administrativ, trecând în sfera presiunilor politice. […] Biroul procurorului va fi situat distinct de cel al judecătorilor, în partea opusă spaţiului amenajat pentru persoanele private de libertate, pe un podium având înălţimea cuprinsă între 40 şi 50 cm şi va fi orientat astfel încât să asigure procurorului o vizibilitate bună atât spre biroul judecătorilor, cât şi spre public. […] Apreciem că dispoziția art. 491 alin. (2) a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, introdusă prin Legea nr. 24 din 17 ianuarie 2012, potrivit căreia pe durata procedurii disciplinare, soluţionarea cererii de acordare a pensiei de serviciu se suspendă până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare, nu este la adăpost de orice critică, fiind pur și simplu șicanatorie și profund jignitoare față de judecător și procuror. […] Atunci când o persoană este privată de libertate, folosirea împotriva sa a forţei fizice, dacă aceasta nu este determinată de însuşi comportamentul victimei, aduce atingere demnităţii umane şi constituie, în principiu, o încălcare a dreptului garantat de articolul 3. […] |
||||||
|
Copyright © 2024 Dorin CIUNCAN - All Rights Reserved Powered by WordPress & Atahualpa |
||||||