Dorin CIUNCAN

În concluzie, punerea în libertate este subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere. Scopul acestei garanţii este unic, acela de a asigura prezentarea unei persoane, într-o cauză, la audieri, şi nu altul. Persoana arestată preventiv are dreptul sa ceară punerea sa în libertate provizorie, sub controlul judiciar sau pe cauţiune, în mod necondiţionat. Modificările legislative vor fi întotdeauna mai lente decât activitatea judiciară. Separaţia puterilor în stat obligă autoritatea ce se va numi odată autoritatea judiciară, şi nu judecătorească, să facă act de dreptate. Judecătorul va trebui să aplice el în mod direct dispoziţiile actelor internaţionale, ale acquis-lui comunitar, ale CEDH şi ale Constituţiei. Acest fapt nu însemnă că va creşte rolul precedentului judiciar ca izvor de drept, ci pur şi simplu, aplicarea corectă a legii aflată în vigoare. Potrivit art. 23 din Constituţie, libertatea individuală poate fi îngrădită numai în anumite limite printre care nu figurează obligaţia de a nu părăsi localitatea sau ţara. Acestea pot fi privite ca obligaţii în cadrul liberării provizorii. Credem că acesta asigură un viitor absolut instituţiei. Şi numai pe această linie ( D. Ciuncan, Liberarea provizorie pe cauțiune și sub control judiciar, p. 261). Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere, iar nu unor condiţii de fond. […]